În vizor mercenarii ruşi

Începând cu 2014, Federația Rusă a înregistrat o creștere a numărului de operații militare desfșurate  de ompanii militare private (CMP). Cei care sunt de facto mercenarii Moscovei sunt angajați să îndeplinească o serie de sarcini, cum ar fi sprijinul separatiștilor susținuți de Moscova din Donbas, Ucraina sau pentru a păstra infrastructura militară și petrolieră din Siria. De asemenea, poziția lor este folosită pentru a extinde influența Rusiei asupra solului african, sau protejarea regimurilor aliate ale Moscovei în America Latină.

Pe lângă faptul că sunt un produs de export, CMP au apărut pentru Rusia ca un instrument strategic la consolidarea forței sale în Asia și Africa. Grăbind sprijinul regimurilor locale și forțelor lor armate, Moscova încearcă să își instaleze bazele sale militare și să creeze condiții favorabile atât pentru tranzacțiile de armament cât și pentru investițiile miniere pe termen lung.

CMP sunt ilegale din punct de vedere tehnic, prin prisma legislației ruse, care servește ca o scuză convenabilă pentru elitele de la Kremlin pentru a nega orice legătură cu „contractanții”, în scopul de a diminua atât costurile politice, cât și cele de reputație ale încălcării dreptului internațional. Activitățile Grupului Wagner din Rusia arată că capacitatea de a nega plauzibil acțiunile sale este limitată în perioadele de digitalizare masivă și a metodelor informațiilor din sursele ( open-sourc intelligene).

Operarea CMP  în zona legală gri apare ca un element de rivalitate între forțele speciale ruse care încearcă să câștige controlul asupra sectorului firmelor militare private. Aceasta generează un set de forme specifice de exercitare a controlului operațional asupra „contractanților”.

Angajarea CMP  a devenit o parte inerentă a conflictelor armate din zilele noastre. Acestea oferă o gamă largă de sarcinimilitare la cererea statelor: execută operațiii de militare, instruiesc forțele militare locale, furnizează servicii de consultanță, desfășoară activități de informații și asigură logistica și securitatea.

Țările care sunt implicate direct sau indirect într-un conflict armat văd utilizarea CMP ca fiind eficiente, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Trimiterea contractanților  în locul forțelor armate obișnuite pe un câmp de luptă suportă cheltuieli financiare și politice mai mici și ajută la reducerea costurilor diplomatice și sociale legate de utilizarea forței în relațiile dintre state.

În ultimii ani, Federația Rusă și-a exprimat un interes din ce în ce mai mare pentru contractarea de personal militar privat, privit până acum ca domeniu al țărilor precum Statele Unite, Regatul Unit, Africa de Sud sau Israel. Dar, spre deosebire de acești giganți militari privați, companiile militare private rămân ilegale în Rusia în conformitate cu articolul 13, paragraful 5 din Constituția Federației Ruse și articolul 208 din Codul penal al Federației Ruse.

Dar, în ciuda acestui fapt, firmele militare private beneficiază de sprijin (neoficial) din partea Kremlinului care le tratează ca un instrument pentru a-și implementa interesele strategice, fără participarea directă a statului. Mercenarii ruși stimulează influența militară a Moscovei, permițând elitelor politice să se sustragă de la responsabilități pentru orice măsuri întreprinse de astfel de companii în regiunile uprinse  de război.

De asemenea, companiile de stat din Rusia, inclusiv Gazprom, Rosatom și Rosneft, au trimis grupuri de mercenari în Africa, America Latină și Orientul Mijlociu, cu misiunea de a asigura securitatea infrastructurii de extragere a resurselor și de transport.

CMP obțin beneficii financiare substanțiale, inclusiv mize (25-30%) în contractele de vânzare de energie.

În anii 1990 în spaţiul post-sovietic s-a dezvoltat principiul war by proxi (război prin intermediari), prin  care mercenarii ce aparţin CMP participă de facto la operaţiunile militare. Acest mod de operare se dezvoltă mai ales în spaţiul vorbitor de limbă rusă dar şi în afara acestuia. Deşi planificarea şi obiectivele acestora sunt stabilite de Moscova, aceasta se poziţionează, de jure, în afara ostilităţilor. Finanţarea se face destul de rar direct prin contracte între CMP şi guvernul Rusiei ci, mai degrabă prin intermediul firmelor care derulează real, la preţuri uriaşe sau fictiv, contracte cu companii ce aparţin complexului industrial militar constând, în general, în servicii de mentenanţă, catering, training, etc.

Republica Moldova s-a confruntat cu fenomenul CMP pe timpul conflictului transnistrean, în ultima sa fază din martie-iunie1992, forţele separatiste au fost constituite din localnici transnistreni înarmaţi şi instruiţi de forţele active ale Armatei a 14-a poziţionată la Bender, pe malul  Nistrului. Aceste forţe au fost integrate în structuri formate din mercenari. Această adevărată armată privată era formată din „afganeți”, veterani ai războiului din Afganistan, şi avea un efectiv de 200-300 de luptători  aflaţi sub comanda locotenent-colonelului Kostenko. După încheierea fazei active a conflictului, când Moscova şi-a văzut atinse obiectivele, Kostenko a fost asasinat iar grupul său lichidat. Acest mod de încheiere a unei operaţiuni duse de CMP, în care comandanţii sunt lichidaţi, pare că a devenit un clişeu aplicat şi în alte situaţii. În Donbas o serie de combatanţi şi comandanţi au fost lichidaţi după finalizarea unor etape operaţionale.

COMENTARIU. Ultima perioadă în presa occidentală se vorbește mult despre  CMP ale Federației Ruse. Rușii au preluat acest procedeu tot de la democrațiile dezvoltate. Dar nu trebuie de uitat că arta militară în Rusia întotdeauna a fost mai avansată și pragmatică. Asfel, rușii au schimbat misiunile clasie pe care CMP le aveu in țările din vest și le-au transformat în instrumente stategice pentru a rezolva cu „mâinile curate”  interesele diplomatice, iformaționale, militare și eonomice prin proietarea lor în orice zonă sau continent. Trebuie să recunoaștem că rușii au o gândire critică și creativă fără limite. Într-un cuvânt ei preiau de la occidentali ce este mai rău și-l transformă în foarte rău, pe are occidentalii trebuie să-l contracareze la nivel internațional.   

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *